Ce este anxietatea generalizata? Cand devine ingrijorarea o problema?

În cadrul unei probleme medicale de tip anxietate, pacientul se îngrijorează excesiv, se simte neliniştit, tensionat.

Cei mai mulţi oameni care sufera de anxietate nu se plâng de anxietate sau de îngrijorări excesive, ci prezintă exclusiv simptomele somatice precum diaree, palpitaţii, dispnee, dureri abdominale, dureri de cap sau dureri în piept.

Anxietatea şi depresia sunt tulburări de sănătate mentală cu o prevalenă foarte mare în rândul populaţiei generale: 4%- 29% prezintă tulburări de anxietate, iar 2%-19% depresie, şi cu o prevalenţă ridicată în cabinetul medicului de familei: 10% dintre pacienţi suferă de tulburări de anxietate şi 8% de depresie.

Studiile arată că pacienţii cu tulburări de anxietate (atac de panică, anxietate generalizată, anxietate socială) se programează mult mai frecvent la medic, fac mult mai multe evaluări şi testări medicale, fumează mai mult, consumă alcool într-o măsură mai mare şi raportează mai frecvent că starea lor de sănătate este afectată.

Cea mai frecventă tulburare de anxietate care adesea este nediagnosticată şi însoţeşte multe dintre bolile somatice este tulburarea de anxietate generalizată.

Prevalenţa anxietăţii generalizate în populaţie este de 4.1% – 6.6%. In cabinetul medicului de familie, prevalenţa acestei tulburări
este de două ori mai mare decât în populaţia generală (8,2%-13,2%).

Identificarea tulburării de anxietate generalizată este o prioritate cu atât mai mult cât acestea sunt insoţite de simptome somatice şi influenţează decizia de diagnostic şi tratamentul stabilit.

De exemplu, în cadrul unei probleme medicale cronice (BPOC, diabet, hipertensiune sau alte boli cardiovasculare), pacientul se îngrijorează excesiv, este anxios şi îngreunează recuperarea şi aderenţa la tratament.

De asemenea, pacienţii cu tulburări de anxietate au un risc mai mare de a dezvolta probleme medicale.

Ce este anxietatea generalizata?

Anxietatea generalizata este o tulburare de anxietate care subiectiv este descrisă ca un sentiment de ingrijorare excesiva.

Cele mai frecvente simptome ale anxietatii generalizate sunt:

• neliniste si tensiune,
• oboseala,
• dificultati de concentrare,
• iritabilitate,
• tensiune musculara,
• tulburari
  de somn.

Anxietatea si ingrijorarea nu sunt limitate la un aspect particular precum o anumită situaţie sau obiect etc.

Persoanele cu anxietate generalizata se descriu ca sensibile sau nervoase prin natura, au tendinta de a se ingrijora excesiv pentru tot felul de lucruri.

90% din oaemnii care sufera de anxietate generalizată se ingrijoreaza pentru lucruri marunte.

Ingrijorarile reprezinta simptomele centrale ale anxietatii generalizate si se caracterizeaza printr-o stare de anxietate, constientizarea moderata a unor senzatii fizice, preocupari legate de evenimente viitoare si dificultati de concentrare.

Ingrijorarile se manifesta prin ganduri negative si şi sentimentul de control redus al acestora; deseori persoana simte că nu-si poate controla viata.

Temele ingrijorarilor sunt legate de familie, stare financiara, munca, sanatate.

De exemplu, o mama se ingrijoreaza excesiv pentru sanatatea si siguranta copilului ei si are convingerea ca daca nu se ingrijoreaza nu poate preveni ceva răul care s-ar putea întâmpla.

Ingrijorarile reflectaperceptia vulnerabilitatii personale si a amenintarii (“Ceva rau se va intampla”), perceptia resurselor de a face faţă ameninţării ca fiind reduse (“Nu voi fi capabil sa fac fata situatiei”) şi perceptia lipsei controlului.

Multe persoane identifică cu uşurinţă că se îngrijorează. Îngrijorările sunt un mod frecvent prin care oamenii se raportează a lucrurile care li se întâmplă.

Fiecare persoană are momente în care se îngrijorează mai mult.

Mediul inconjurator este incontrolabil şi incert şi favorizează în mod natural apariţia îngrijorărilor.

Acestea au funcţie adaptativă pentru ca ajută persoana să rezolve problemele in anticipaţie, însă dacă se repeta excesiv, îngrijorările au consecinţe dezadaptative.

Pe masură ce apare îngrijorarea, ea se autoîntreţine; îngrijorarile ne determină să „scanam” excesiv mediul şi să descoperim noi lucruri care ne fac să ne îngrijoram, să descoperim surse noi de pericol.

Pentru ca simptomele anxietatii să fie considerate de intensitate clinică acestea trebuie să interfereze semnificativ cu activitatea cotidiană.

Din punct de vedere ontogenetic, primele semne de anxietate generalizată apar de regulă în jurul vârstei de 25 de ani când deciziile devin mult mai importante, fiind decizii care prescriu scenariu vieţii ulterioare.

Instalarea este lentă şi insidioasă. Studiile arată că 60%-80% dintre pacienţii cu anxietate generalizată au fost anxioşi şi îngrijoraţi
toată viaţa lor.

Criterii de diagnostic pentru anxietatea generalizată, conform Manualului de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM IV.

A. Anxietatea si ingrijorarea excesiva, prezente in mai multe zile, timp de cel putin sase luni, in legatura cu o serie de evenimente si activitati (cum ar fi performantele la lucru sau la scoala)

B. Persoana considera ca ii este greu sa isi controleze teama.

C. Anxietatea si ingrijorarea se asociaza cu trei sau mai multe dintre urmatoarele sase simptome (cel putin unele dintre simptome fiind prezente timp de mai multe zile, in ultimele sase luni). La copii este necesar un singur simptom.

1. neliniste sau senzatie de nervozitate sau „la limita”
2. usor fatigabil
3. dificultati de concentrare sau senzatia ca „dispare totul din minte”
4. iritabilitate
5. tensiune musculara
6. tuburari se somn (dificultati de a adormi sau de a mentine somnul, somn agitat,
   neodihnitor).

D. Obiectul anxietatii sau ingrijorarii nu se limiteaza la alte caracteristici ale tulburarilor clinice (atac de panică, anxietate socială etc).

E. Anxietatea, ingrijorarea sau simptomele somatice cauzeaza suferinta semnificativa clinic, alterari sociale, ocupationale sau in alte domenii importante ale functionarii.

F. Tulburarea nu este cauzata de efectele fiziologice directe ale unei substante sau ale unei conditii medicale generale si nu apare exclusiv in cazul unei tulburari psihotice sau al unei tulburari pervazive de dezvoltare.

Tulburarea de anxietate generalizată este dificil de diagnosticat din mai multe motive:

• Apare rareori singură, în mod frecvent, este însoţită de alte tulburări de anxietate, depresie sau abuz de alcool. Deoarece nu prezintă simptome evidente sau dramatice cum este cazul tulburării obsesiv-compulsive sau a atacului de panică, tulburarea de anxietate generalizată trece nediagnosticată.
• Determină numeroase simptome somatice. Pacienţii cu anxietate generalizată prezintă o varietate largă de simptome somatice cu diferite grade de severitate. Cei mai mulţi pacienţi nu se plâng de anxietate sau de îngrijrări excesive, ci prezintă exclusiv simptomele somatice precum diaree, palpitaţii, dispnee, dureri abdominale, dureri de cap sau dureri în piept.
• Determină insomnie. Unii pacieni raportează şi subliniează un simptom specific, foarte frecvent insomnia, şi nu acordă atenţie şi nu exprimă alte simptome asociate anxietăţii generalizate.

Simptome anxietate generalizata

Pentru a putea diagnostica corect anxietatea generalizată este important să luăm în considerare coexistenţa a trei categorii de simptome:

Întrebări utile în stabilirea diagnosticului de anxietate generalizată:

Apreciati ce simtiti de-a lungul unei săptămâni, pe o scală de la 1 la 10, unde 1=extrem de puţin, 10=extrem de mult.

• De obicei, cât de tensionat vă simţiţi ?
• De obicei cât de îngrijorat vă simţiţi ?
• Cât timp vă simţiţi tensionat într-o săptămână ?
• Cât timp vă simţiţi îngrijorat într-o săptămână ?
• Cât timp vă simţiţi calm şi relaxat într-o săptămână ?
• Cât timp aveţi proleme în a vă concentra într-o săptămână ?
• Cât timp vă simţiţi uşor iritabil într-o săptămână?
• Cât de frecvent sunteţi deranjat de simptomele fizice pe care le aveţi ?
• Cât de frecvent se întâmplă să aveţi dificultăţi de adormire ?
• Cât de bine reuşiţi să vă odihniţi noaptea ?

Pentru face diagnosticul diferenţial cu tulburările somatice şi a verifica probabilitatea diagnosticului de anxietate generalizată este necesar evaluarea medicală pentru a identifica dacă simptomele fizice pe care pacientul le prezintă au o cauză somatică.

Concluzii:

• Anxietatea generalizată este una dintre tulburările de anxietate a cărei caracteristică principală este îngrijorarea în legătură cu multiple evenimente de viaţă (îngrijorarea este un simptom).
• Anxietatea are efecte atât la nivel emoţional cât şi la nivel fizic: oboseală, iritabilitate, tensiune musculară, dureri de cap sau alte simptome pe care persoana care sufera de anxietate le prezintă. Aceste simptome sunt efectul îngrijorilor permanente de-a lungul timpului.
• Îngrijorările sunt un fenomen normal, fiecare persoană se îngrijorează mai mult în anumite momente din viaţă.  Explicaţi persoanei că lipsa îngrijorărilor sau a anxietăţii nu este posibilă şi nici nu ar fi adaptativă.
• Anxietatea generalizată descrie situaţia în care persoana se îngrijorează excesiv o perioadă lungă de timp (mai mult de 6 luni).
• Abilitatea de a reduce starea de anxietate poate fi învăţată în cadrul sedinţelor de psihoterapie cognitiv-comportamentală.

4 lucruri pe care le poti spune unei persoane care sufera de anxietate pentru a o ajuta