Sufar de atac de panica sau altceva?

Tulburarea de anxietate numita atac de panica este foarte frecventă.

Cel puţin una din 63 de persoane suferă de atac de panica.

Prevalenţa acestei tulburări de anxietate este de 3%-7% în populaţia generală.

Deşi atacurile de panica nu reprezintă o ameninţare la viaţa pacientului si nu se poate muri din atacuri de panica, acestea au consecinţe mult mai grave asupra calitatii vietii decât multe dintre condiţiile medicale severe.

Tulburarea de panică sau atacul de panică este o condiţie cronică, cu numeroase recăderi, care poate avea efecte devastatoare asupra vieţii pacientului (la muncă, în familiei, în relaţiile sociale).

Deoarece simptomele specifice atacului de panică sunt commune cu simptomele întâlnite în numeroase condiţii medicale, în mod frecvent, atacul de panică nu este diagnosticat.

O situaţie tipică pentru persoanele care suferă de atac de panică este să meargă la mai mulţi doctori diferiţi, să îşi facă testări şi investigaţii nenecesare, şi să sufere mai mulţi ani la rând până când sunt corect diagnosticaţi.

Rezumat articol:

Atacuri de panică: Simptome

Atacul de panică este o experienţă foarte tulburătoare.

Mai multe simptome fizice apar în cursul unui atac de panică; ele ating intensitatea maximă în aproximativ 10 minute şi implică în special manifestări ale sistemului nervos simpatic.

Pe lângă simptomele fizice apar o serie de simptome cognitive şi emoţionale: persoanele trăiesc o frică foarte intensă şi se gândesc că vor muri, vor înnebuni, vor pierde controlul.

Ce sunt atacurile de panica? Cum se manifesta atacul de panică si care sunt simptomele – Prezenţa a 4 simptome din cele 13 permite diagnosticarea atacului de panică, conform Manualului de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM IV:

Simptome cardiovasculare in cazul atacului de panica:

Palpitaţii, ritm cardiac accelerat (senzaţia că inima bate “nebuneşte”)
Transpiraţii
Dureri în piept

Simptome respiratorii in cazul atacului de panica:

Senzaţie de sufocare, respiraţie neregulată

Simptome gastrointestinale in cazul atacului de panica:

Senzaţie de greaţă, vomă sau dureri de burtă

Simptome neurovegetative in cazul atacului de panica:

Ameţeli, pierderea echilibrului, senzaţie de leşin
Senzaţia că pacientul se îneacă
Tremurături
Senzaţia de amorţeală sau furnicături
Frisoane sau puseuri de căldură

Simptome psihologice in cazul atacului de panica:

Sentimentul că lumea nu e reală sau sentimentul de detaşare de sine
Teamă de a nu pierde controlul sau a înnebuni
Teamă de a nu muri, teama de a nu face un atac de cord, atac cerebral etc.

Diagnosticul de atac de panică se poate pune dacă nu există o explicaţie somatică pentru simptomele fizice şi dacă apar cel puţin una dintre următoarele caracteristici:

îngrijorare persistentă în legătură cu apariţia unui nou atac, numită anxietate anticipatorie;

îngrijorare despre implicaţiile atacului de panică/ consecinţele lui (o consecinţă medicală catastrofică – voi face un atac de cord, voi muri, sau o consecinţă mentală catastrofică – îmi voi pierde minţile);

modificări semnificative în comportament din cauza atacurilor de panică – evitarea unor situatii sau locuri, folosirea unor strategii de siguranta sau de asigurare ca nimic rau sa nu se intample sau ca in caz de ceva, sa existe o salvare imediata.

Odată diagnosticat, atacul de panică este o tulburare cu un prognostic foarte bun la tratament.

Studiile arată că, tratamentul adecvat poate reduce sau elimina complet atacurile de panică la 70%-90% dintre pacienţi.

Prognosticul este cu atât mai bun cu cât tulburarea este identificată mai devreme.

Ceea ce reprezintă o problemă este că doar 1 persoană din 3 primeşte astăzi tratament atacuri de panică.

Peste 90% dintre pacienţi au convingerea că au o boală fizică şi se prezintă la neurolog (44%), cardiolog (39%) şi la gastroenterolog (33%).

Situaţia cel mai frecevent întâlnită este diagnosticarea pacienţilor cu atac de panică cu „sindrom neurovegetativ” sau referirea lor către serviciile de cardiologie, deoarece simptomele cel mai frecvent raportate de pacienţi sunt cele cardiace.

Studiile arată că 16%-25% dintre pacienţii de cardiologie cu dureri de piept, 15%-20% dintre pacienţii cu palpitaţii îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru atacul de panică şi prezintă rezultate normale la investigaţii.

Simpla reasigurare a pacienţilor că simptomele lor nu au o cauză organică nu este sufiecientă pentru a le elimina simptomele.

50% continuă să prezinte simptome şi să consulte în continuare medicul pentru a-şi rezolva simptomatologia.

În cazul în care pacienţii primesc medicaţie cardiacă sau pentru alte acuze somatice aceasta este ineficientă în reducerea simptomelor, 75% dintre pacienţi prezintă în continuare simptome accentuate.

Cum comunicăm celor apropiati posibilitatea diagnosticului de atac de panică ?

Comunicarea diagnosticului are un rol central deoarece aceste persoane sunt reticente în a urma un tratament şi se îndoiesc de opinia medicală ca urmare a multor consultaţii şi opinii auzite.
Evitaţi formulările care pot desconsidera dificultăţile pacientului cu această tulburare, de tipul: „Nu ai de ce să te îngrjiorezi”, „Eşti doar o fire mai sensibilă”.
Oamenii au nevoie să audă că ceea ce trăiesc ei este o boală cunoscută şi tratabilă; acest lucru le oferă confortul emoţional şi îi mobilizează pentru tratament. De exemplu, următorul mesaj are un impact pozitiv crescut: „Starea ta reprezintă o condiţie medicală care poate fi tratată, se numeşte tulburare de panică sau atac de panică. Fără tratament se poate agrava. Ai nevoie de asistenţă de specialitate pentru a te face bine, aşa cum este nevoie pentru orice altă boală serioasă.”
Dacă au mai multe informaţii despre atacul de panică, oamenii reuşesc să-şi depăsească mai uşor frică, ruşinea pe care o simt deseori faţă de faptul că au această boala şi scepticismul faţă de tratament.
Deseori oamenii se gândesc că boala este din vina lor şi sunt copleşiţi de sentimente de vină sau de ruşine care le compică situaţia. De aceea este important să îi transmitem câteva informaţii de bază despre boală: „ Atacul de panică are cauze atât biologice cât şi psihologice, nu este vina ta că trăsti stările acestea”.
De asemenea oamenii se simt mult mai liniştiţi dacă aud că această boală nu este ceva rar, neobişnuit şi ciudat. Le puteţi spune că: „Milioane de oameni suferă de atac de panică. În fiecare an, 30%-40% din populaţia globului are un atac de panică”.
Subliniaţi faptul că tratamentul face o diferenţă semnificativă în viaţa lor în doar câteva săptămâni sau luni şi că este importantă participarea lor activă în tratament. Prezentaţi persoanei modalităţile de tratament în atacul de panică: terapia psihologică şi medicaţia: „Tratamentul cel mai eficient în atacul de panică medicaţia şi terapia psihologică”. Contactati Mind Institute pentru a putea accesa tratamentul adecvat la cabinetul de psihoterapie Bucuresti sau programeaza o sedinta cu un psiholog online din confortul casei tale.
Este important ca familia să înţeleagă că atacul de panică este o boală reală şi să nu îl acuze sau pedepsească în vreun fel pe membrul familiei pentru că are atacuri de panică. De asemenea este util pentru tratament ca familia să nu protejeze excesiv pacientul sau să îi acorde o atenţie deosebită numai ca urmare a faptului că apare un atac de panică. Acest lucru creşte probabilitatea de reapariţie a atacurilor de panică şi de menţinere a lor.

Primul ajutor in atacul de panica: Cum trebuie să ne comportăm în prezenţa unei persoane în timp ce are un atac de panică ?

Staţi cu persoana până când atacul de panică scade în intensitate. Dacă rămâne singur, pacientul poate deveni şi mai anxios.
Menţineţi-vă un ton calm şi spuneţi-i: „Stau cu tine.” , „N-o să ţi se întâmple nimic rău, acum”. Aceste cuvinte îl asigură persoana că sunteţi în control în acea situaţie. Evitaţi să îi oferi asigurări care nu sunt realiste.
În această situaţie persoana poate fi copleşit de fraze lungi sau instrucţiuni complicate. Vorbiţi în propoziii simple şi oferiţi câte o instrucţiune pe rând. Evitaţi să daţi prea multe indicaţii sau să puneţi multe întrebări.
Nu atingeţi persoana dacă nu aveţi deja un raport stabilit. Se poate simţi prea speriata ca să perceapă atingerea dumneavoastră ca fiind suportivă şi securizantă.
În timpul şi după atacul de panică încurajaţi persoana să-şi exprime emoţiile. După atacul de panică, discutaţi despre temerile lui şi încercaţi să identificaţi împreună ce anume a declanşat atacul de panică.

Cât de grav este cand tulburarea de panica rămâne netratată ?

Multe dintre persoanele care suferă de atac de panica încep să se teamă de situaţiile sau locurile în care atacurile de panica apar şi încep să le evite. Aceste persoane trăiesc într-o frică continuă că ar putea reapărea un atac de panica şi îşi limitează drastic activităţile obişnuite ca de exemplu mersul la cumpărături, călătoriile sau chiar plecatul de acasă (condiţie cunoscută sub numele de atac de panica cu agorafobie).

Atacurile de panica pot afecta radical viaţa de familie sau viaţa profesională. Persoanele îşi pot pierde locul de muncă (evită să meargă la servici de teama că va apărea un atac de panică), independenţa.

Persoanele care suferă de atac de panica pot recurge la alcool sau pot consuma în mod abuziv alte substanţe anxiolitice pentru a-şi elimina sau controla frica.

Multe persoane care suferă de atac de panica dezvoltă depresie, gânduri suicidare. Unele studii arată că 20% dintre persoanele care suferă de atac de panica au tentative de suicid.

Daca aceasta tulburarede anxietate ramane netratată poate creşte morbiditatea; de exemplu, persoanele care suferă de atac de panica au tensiune mai mare şi dacă suferă de boli cardiace pot face diverse complicaţii

Psiholog Clinician, Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental