Uneori  dificultatea identificarii unui sentiment sta in complexitatea lui. Nu simtim o simpla anxietate, o simpla tristete sau o simpla depresie. E o combinatie de emotii diferite care sunt traite simultan. Majoritatea reactiilor pe care le traim la diferite evenimente sunt emotii primare. Acestea sunt emotiile simple care se instaleaza prima data. Simti o simpla tristete cand cineva te-a dezamagit. Simti anxietate cand ai putea sa dai gres. Simti teama cand cineva te-ar putea respinge. Simti o depresie cand ai pierdut pe cineva drag. Majoritatea dintre noi reusim sa gestionam aceste emotii primare bine. Asta pentru ca nu ne indoim de veridicitatea emotiei in sine. Iti spui ca este natural si normal sa te simti asa. Totusi, de multe ori o emotie secundara isi face usor aparitia. O emotie secundara apare atunci cand incepi sa ai un sentiment despre emotia pe care o simteai deja. De exemplu, multi oameni devin depresivi pentru ca au o depresie. Poate sa-ti fie rusine pentru ca ti-e frica. Te poti simti vinovat ca te-ai enervat. Primul sentiment identificat este emotia primara, al doilea ,aparut pe baza primului se identifica intr-o emotie secundara.

Emotiile primare sunt reactii tipice la lumea exterioara. Un eveniment care s-a intamplat a determinat ca tu sa simti ceea ce simti.   Deci, este justificat sa ai acest sentiment din moment ce identifici un eveniment extern, lumesc care l-a produs. Poti sa nu accepti responsabilitatea acestui eveniment extern, dar ti se pare normal sa-l ai din moment ce tu doar reactionezi pur si simplu la ce ti s-a intamplat. Ti se pare in regula.

Pe de alta parte, emotiile secundare nu sunt simple. Ele sunt reactii la reactiile tale. Si te simti responsabil fata de ele, pentru ca sunt un raspuns intern la un eveniment intern. Vezi emotiile secundare ca reprezentari ale identitatii tale,ale ceea ce esti tu (ceea ce ele nu sunt de fapt– ele sunt reactii la reactii) . Emotiile secundare transforma o traire intr-un set complex de reactii mult mai greu de identificat,de acceptat si de rezolvat. Incepi sa te simti coplesit intrucat incepi sa reactionezi la o serie de emotii, fiecare dintre ele avand o intensitate mai mare decat cea anterioara ei.

Sentimentele secundare au o influenta puternica asupra vietii noastre pentru ca au tendinta de a mari intensitatea emotiilor. Din aceasta cauza ,abilitatea de a deosebi emotiile primare de cele secundare ne da o arma puternica in suportarea lor. Desi nu e o regula de fier, emotiile primare sunt in general un raspuns la un eveniment extern, iar cele secundare la unul intern ( propriile noastre ganduri, idei,amintiri si anticipari ale viitorului ) . Cand simtiti un sentiment puternic intrebati-va :”ce m-a facut sa ma simt asa? Este intensitatea la care simt eu reala cu un raspuns corect fata de evenimentul la care reactionez?” Daca nu, cauta o emotie secundara. Cel mai probabil ai adaugat un sentiment  in plus fata de cel primar.

Hai sa luam un exemplu. Sotia iti reproseaza ca nu-ti asumi destula responsabilitate cu copiii. Spune mereu ca o lasi sa fie “cel rau” pentru ca ea trebuie sa impuna disciplina, in timp ce tu preferi sa te joci cu ei in timpul scurt pe care-l ai si pe care-l petreci cu ei. Reactia ta la aceasta confruntare este sa te simti neainteles fata de cat de solcitanta e slujba ta, sa te enervezi ca se asteapta sa participi la absolut toate treburile casei si sa mai si castigi toti banii pentru familie. Pana aici totul e bine. Este o corespondenta directa intre reactia ta de a te simti neanteles, enervat si eveniment, respectiv reprosul ca nu faci destul. Totusi, daca sentimentele tale cresc in intensitate si trec de la cele de oarecare disconfort la sentimente de ura si speculatii de divort, atunci nu mai reactionezi la sentimentul care a declansat totul (cererea sotiei de a impune mai multa disciplina copiilor) . Probabil ca ai emotii secundare.

Cand te simti neapreciat apar, destul de des, in timp sau chiar imediat amintiri puternice din trecut. Multi dintre noi au simtit de-a lungul vietii ca nevoile lor n-au contat. Faceam parte din familie dar nevoile noastre n-au contat destul pentru parinti astfel incat sa schimbe cursul evenimentelor.Daca te-ai simtit fara putere si neiubit ca si copil, ca adult ,simtindu-te neglijat aduce un set de sentimente puternice din trecut. Asta este o reactie la emotii secundare. Daca-ti iei timpul necesar sa separi aceste sentimente (cele imediate legate de cererea nevestei , si cele care sunt reactii la reactii) te aflii in pozitia in care poti sa le faci fata mult mai bine amandurora. De ce? Pentru ca vei putea sa-I raspunzi sotiei exact ce-ti cere fara sa o incarci cu emotii in plus facand-o sa creada ca nu-ti mai poate cere nimic in nici un fel. Astfel, masurandu-ti raspunsul fata de sentimentul primar, il poti folosi ca si informatie. Te simti neapreciat, ai nevoie de mai multa recunoastere pentru ce faci in casa. De asemenea ,poate ar trebui sa-ti imparti timpul altfel, ceea ce vroia si sotia de fapt, de la inceput. Abia apoi poti sa analizezi si emotiile secundare. Inca te simti fara putere si neiubit , sentimente pe care le ai inca din copilarie. Trebuie sa te implici in activitati in care ai o influenta  si in care contezi. Daca iti amintesti cum era in copilarie nu inseamna ca trebuie sa si reactionezi ca si cum situatia ar fi si acum aceeasi. Iei emotia in considerare, dar nu o si traiesti ca atare. Treptat nu vei mai reactiona la ea.

Tipuri de reactii la emotiile secundare

Desi adesea par cam la fel, sunt cateva tipuri diferite  de emotii secundare.

  1. Disconfort fata de emotia primara. Apare atunci cand nu reusesti sa-ti identifici emotia primara ca fiind normala, asteptata sau chiar o sursa de informatie pentru a afla ce ti se intampla exact. De exemplu, te simti rusinat ca esti dependent, depresiv, inadecvat sau nervos. Deja ai o emotie in plus careia sa-I faci fata- rusinea.
  1. Sentimente puternice fata de evenimente trecute. Memoria emotionala nu este prea diferita fata de celelalte tipuri de memorie. Cand ai o emotie puternica ea se stocheaza in memorie (iti poti aminti cum te-ai simtit,asociezi cum a raspuns corpul tau la emotia respectiva,si poti asocia emotia chiar cu evenimentul care te-a facut s-o ai). Cand va aparea o situatie similara, amintirea emotiei va reveni. Poti sa-ti dai seama sau nu de aceasta asociere a memoriei emotionale, si ea poate influenta felul in care reactionezi acum,de obicei prin cresterea intensitatii emotionale.  Daca nu incerci sa eviti evenimentul si il tratezi fara sa-l neglijezi, atunci emotiile vechi (memoria emotionala) isi vor pierde incet-incet din intensitate.
  1. Sentimente determinate de asteptarile noastre asupra lumii. Cu totii avem diverse asteptari de la tot ce ne inconjoara (care sunt “regulile”, ce obtii usor ce obtii greu) . Asteptarile noastre deriva din multe aspecte: natura umana, scopul guvernului, reactia grupurilor la altii, natura fortei de munca sau scopul vietii insasi. Unele presupuneri pot fi corecte, altele, nu. Oricum ar fi , ele cresc sau micsoreaza in intensitate emotiile. Daca esti de parere ca toti trebuie sa-ti dea dreptate,atunci cand anticipezi un  dezacord te simti foarte rau. Un dezacord cu parerea ta nu e niciodata placut, dar cand te astepti ca toti sa te aprobe, atunci un sentiment neplacut se transforma intr-unul intolerabil de puternic si negativ.
  1. Sentimente determinate de asteptarile noastre asupra viitorului. Anticiparea are un rol puternic in echilibrarea raspunsurilor (atat emotional cat si comportamental) la evenimente. Ceea ce anticipezi defineste ceea e astepti tu de la viitor. Intr-un amestec de anxietate si depresie, anticiparile sunt pesimiste, te astepti sa fii neajutorat si situatiile vor fi fara iesire. Cand te astepti sa dai gres, atunci gasirea obstacolelor care te vor impiedica sa-ti atingi scopul va deveni mai importanta iar increderea ta va fi si mai mica decat la inceput.
  1. Sentimente determinate de identitatea ta. Daca presupui ca un eveniment spune ceva despre tine, despre personalitatea ta, despre insemnatatea ta sau imaginea ta in ochii lumii, atunci emotia va fi ,cel mai probabil, una intensa. De exemplu, daca plangi cand pierzi un prieten, si crezi ca cine plange e slab,foarte probabil vei avea o emotie negativa ca de exemplu,rusinea sau furia, peste emotia primara –tristetea.

Identificarea emotiilor secundare

Identificarea raspunsurilor la emotiile secundare se dovedeste a fi deosebit de dificila pentru ca ele sunt reactii la reactii si cateodata este greu de identificat punctul lor de inceput si de sfarsit. Devin atat de unite incat delimitarea lor este mai dificila decat deznodarea unui cablu lung si plin de noduri. Iata un set de intrebari care ajuta la dezlegarea dilemei.

1.Este sentimentul tau o reactie directa la ceva ce tocmai s-a-ntamplat? Daca da, atunci cel mai probabil, ai o reactie la o  emotie primara.

2.Creste sentimentul in intensitate in timp? Daca da, atunci probabil ai o reactie la o emotie secundara. (sau poate ca exersand sentimentul si exprimandu-l mereu, ajunge sa creasca in intensitate cu fiecare exprimare a lui).

3.Ai acest sentiment mai des decat se intampla evenimentul care-l declanseaza direct? Daca da, inseamna ca atribui emotii secundare peste cele primare.

4.Daca evenimentul care a declansat sentimentul inceteaza ,dar trairea sentimentului continua, inseamna ca s-au dezvoltat emotii secundare pe langa cele primare.

5.Cand sentimentele simtite continua si intra in conflict cu abilitatea ta de concentrare si-ti afecteaza viata si chiar experientele noi, atunci ai probabil reactii la emotii secundare.

6.Cand ai trairi complexe si ambigue cu sentimente diferite intense si simultane , atunci probabil te confrunti cu procese determinate de emotiile secundare.

© Bogdana Bursuc,

Psiholog clinician, Psihoterpeut Cognitiv-Comportamental.