Claustrofobia este una dintre cele mai populare și cunoscute fobii. Cuvântul care definește teama de spații închise vine din latinescul claustrum, care se traduce prin “spațiu închis” și phobia, care înseamnă fobie.
Ce este claustrofobia?
Persoanelor care suferă de claustrofobie le este teamă de spațiile mici, închise, dar și de aglomerări (precum cele din mijloacele de transport).
Ele vor face tot ce le stă în putință să evite astfel de locuri. Din pacate, deși este o fobie foarte răspândită, puține persoane caută tratament.
Diagnosticarea claustrofobiei se face de către psiholog și/sau psihiatru și vine după o serie de chestionare și scale pe care specialiștii le folosesc pentru a pune un diagnostic.
Cauze claustrofobie
Ca multe alte frici, claustrofobia este o frică dobândită, nu înnăscută. De multe ori, factorii declanșatori rezidă în copilărie ca urmare a unor experiențe neplăcute marcante.
Astfel de experiențe pot fi:
- Blocatul în dulapuri/cutii/spații închise
- Căzutul în piscină și incapacitatea de a înota
- Pierderea de părinți în spații aglomerate
- De asemenea, târâtul și blocatul în gropi, așteptatul în mașina părintelui șamd.
Claustrofobia mai poate fi declanșată și de o disfuncție a amigdalei, acea parte din creier responsabilă cu frica.
Alte exemple de cauze declanșatoare: individul a fost blocat în mijloace de transport, în baia unui avion, a fost pedepsit și închis într-o cameră când era copil, a experimentat turbulențe în timpul unui zbor sau a avut un atac de panică în timpul unui RMN.
Simptome claustrofobie
Claustrofobia face parte din spectrul tulburărilor de anxietate. Simptomele apar fie în copilărie, fie în adolescență sau adolescența târzie.
Câteva exemple de simptome
- Greață
- Amețeală
- Dureri de cap
- Transpirație excesivă
- Respirație îngreunată
- Dureri în piept
- Hiperventilație
- Leșin
- Tensiune arterială ridicată
- Tremur
- Confuzie
- Senzație de sufocare
- Teama de moarte
Spații ce pot declanșa simptomele de claustrofobie
- Dulapuri
- Trenuri, autobuze, metrouri
- Zonele aglomerate
- Lifturi
- Mașini
- Camerele de dimensiuni mici
- Avioane
- Toalete publice
Printre reacțiile care arată o posibilă criză de claustrofobie se numără și: senzație de anxietate odată cu închiderea ușilor, poziționarea lângă ușă pentru a evita un posibil pericol, alegerea scărilor în locul liftului, evitarea șofatului etc.
Tratamentul claustrofobiei
Terapia cognitiv-comportamentală
Acest tip de tratament este cel mai des întâlnit în cazul tulburărilor de anxietate, cum este și claustrofobia. Este un tip de terapie eficient pentru cazurile în care pacientul nu are frică pentru situația în sine, ci mai degrabă pentru consecințele situației sau ce ar putea rezulta de acolo.
Scopul acestui tip de terapie este de a modifica tipul de gândire distorsionată ce vine odată cu situațiile pe care pacientul le consideră periculoase și de a elimina comportamentele și reacțiile disfuncționale ce vin odată cu aceste gânduri.
Spre exemplu, o metodă de tratament pentru un pacient care suferă de frică de lifturi este încercarea de a-l convinge că ascensoarele nu implică pericol, ci că sunt utile.
Expunerea in vivo
Așa cum îi spune și numele, acest tip de tratament forțează pacienții să se confrunte cu fricile lor prin expunerea la acele situații care le cauzează frica. De obicei, expunerea începe gradual ca spre final să se poate face expunerea severă (ex., cuiva care îi este de lifturi va face o călătorie într-un ascensor).
Exerciții de vizualizare și relaxare
Cu ajutorul unui terapeut, pacientul va crea o serie de tehnici și exerciții pe care să le aplice atunci când se află într-o situație ce îi determină claustrofobia. Ca exemplu, aceste tehnici pot fi exerciții de respirație sau număratul până la 10.
Medicamentația
Antidepresivele sau medicamentele împotriva anxietății ajută în calmarea simptomelor, dar nu vor rezolva problema de bază.
De multe ori, este necesară o abordare complementară, care să implice atât psihoterapia, cât și tratamentul medicamentos și expunerea.