Ca parinti, intotdeauna incercam sa facem ce este mai bine pentru copiii nostri: le oferim un mediu sigur si sanatos, educatie, cea mai buna hrana, iubire. Sau cel putin asta incercam, in masura in care ne sta in putinta. Suntem constienti de modul in care ii influentam, stim ca ceea ce le oferim va sta ca piatra de temelie pe care ei mai tarziu isi vor cladi viata. Suntem prima reprezentare a lumii, suntem intregul lor univers pana la un punct, astfel ca exemplele pe care le oferim vor fi ceea ce pentru ei va insemna normalitate.
Despre modul in care parintele fumator influenteaza copilul din punct de vedere medical avem informatii tot mai vaste si mai accesibile: riscul genetic, riscul fumatului in timpul sarcinii, riscul expunerii la fumul nociv, toate acestea reprezinta informatii deja familiare. Fumatul ca si comportament, ca semnificatie psihologica, insa, adesea este trecut cu vederea. Asa cum tigara are o componenta psihologica pentru fumator, ea are efecte de acest ordin si asupra celor din jur, indeosebi asupra copiilor.
“Fumatul era ceva normal, era ca bautul de apa.”
Primul contact al copilului cu lumea este parintele. Tot ceea ce acesta face va reprezenta insusi universul si trairea acestei lumi de catre copil. Orice comportament, orice obicei, orice atitudine vor fi percepute ca fiind normale. Acesta este si cazul fumatului, care va fi perceput ca fiind o parte, o extensie a parintelui fumator. Mirosul este firesc, fumul este firesc, tusea (si lipsa sanatatii) este fireasca. Astfel tigara reprezinta nu doar normalitate, ci si lipsa pericolului.
“Ma furisam si ii fumam chistoacele…voiam sa vad si eu ce este cu tigara asta!”
Curiozitatea este un dar minunat al omului, este insasi evolutia noastra, iar in cazul copiilor este de dorit ca aceasta sa fie incurajata, sa ghideze copilul catre noi descoperiri. Ce se intampla, insa, atunci cand aceasta expune copilul anumitor pericole? Am permite oare copilului nostru sa isi urmeze curiozitatile legate de foc, de prize? Nu…dimpotriva, facem tot posibilul sa ii protejam, ne “capitonam” casa astfel incat sa le oferim un mediu cat mai sigur. Tigarile nu ar trebui sa fie o exceptie, cu atat mai mult cu cat prin familiaritatea lor se elimina orice indiciu ca acestea ar putea fi periculoase pentru copil. “Ai vazut-o pe mama ca pune degetelul in priza?”. Nu, dar copilul o vede pe mama fumand…
“Imi era teama ca mama o sa moara.”
Mesajele contradictorii pe care le primeste copilul fumatorului pot produce confuzie si dezechilibre. Sa ne imaginam cum vede un copil faptul ca mama isi face rau cu buna-stiinta; ce se petrece in sufletul sau? Ce mesaj primeste in legatura cu modul in care ar trebui o persoana sa se raporteze la viata si la propria-i sanatate? Parintele, din iubire si din dorinta de a transmite copilului tot ce este mai bun, va face tot posibilul sa ii prezinte acestuia dezavantajele si pericolul pe care il reprezinta fumatul, insa “o imagine face cat o mie de cuvinte…”. Impactul vizual, in special in cazul copiilor, care nu au capacitatea de abstractizare inca, poate fi indeajuns de puternic incat sa zdruncine orice sfaturi primesc sau urmeaza sa primeasca din partea parintelui bine intentionat. Ba mai mult, lipsa de concordanta dintre mesaj si actiune duce la convingeri irationale si la comportamente dezadaptative, precum si la dificultati in a investi incredere in cei din jur.
“Credeam ca asta fac oamenii mari: fumeaza. Si imi era foarte clar ca atunci cand ma fac mare si eu voi fuma.”
Alegerile ne apartin, sunt influentate, ne sunt uneori induse. Oricum ar fi, efectele si consecintele apar intotdeauna si ne afecteaza nu doar pe noi, ci si pe cei din jurul nostru. De foarte multe ori auzim despre exemple de adolescenti care incep sa fumeze, in ciuda faptului ca parintii sunt si au fost nefumatori. Este adevarat, la decizia de a incepe fumatul contribuie diversi factori, insa studiile arata ca probabilitatea inceperii fumatului este de doua ori mai ridicata in cazul copiilor de fumatori. Imaginea adultului fumator este un dat, copilului nu i se permite, practic, sa isi creioneze o imagine proprie a vietii de adult, o imagine care sa nu cuprinda tigara. Astfel, libertatea alegerii este cumva restransa. Probabil viata de adult fumator este singura optiune.
“Tata venea mai mereu nervos de la munca. Abia dupa ce fuma ma mai duceam sa ma joc cu el. Ma bucuram cand ma trimitea sa ii cumpar tigari; ma simteam om mare si apoi eram eu cel care il ajuta sa se bine-dispuna.”
De-a lungul perioadei copilariei, cei mici invata si isi insusesc o serie de mecanisme si de tipare comportamentale. Invata ca atunci cand sunt bolnavi pot primi mai multa atentie, ca atunci cand iau note mari suntem mandri de ei etc. Se creeaza un ansamblu de asocieri pe care copilul le va pastra. Orice comportament care aduce beneficii percepute, se va transforma in mecanisme automate, in reactii insusite. Asocierile apar si in mod indirect. Daca am observat ca parintele autoritar obtine ce doreste in casa, vom avea, foarte probabil, tendinta de a ne insusi acest tip de comportament, pentru a culege, la randul nostru, beneficiile. In realitate copiii inteleg mult mai mult decat am dori sa credem, fac legaturi foarte rapid si absorb orice informatie le ofera mediul. Asocierea dintre tigara si starea de calm a parintelui transmite copilului mesajul ca cele doua sunt cumva legate. De asemenea, o serie de alte emotii vor fi percepute ca fiind acompaniate de acest obicei si prin urmare, in adolescenta, cand gestionarea emotiilor poate fi deosebit de dificila, cea mai la indemana solutie, cea mai potrivita conform celor invatate acasa va fi chiar tigara.
“Uneori parca tigara era mai importanta decat mine. Voiam sa ii povestesc ce mi se intampla cand venea acasa, dar mereu trebuia sa astept sa isi fumeze tigara.”
Traim intr-o lume in care stresul a devenit printre cele mai utilizate cuvinte din vocabularul nostru si asta pentru ca reprezinta o parte constanta a vietii. Adesea ajungem acasa obositi si, cu toata dorinta de a le oferi celor mici afectiunea si atentia de care au nevoie, uneori ne este aproape imposibil. Si asta este in regula! Ne putem permite, ba chiar trebuie sa ne permitem, luxul ca din cand in cand, intre serviciu si copii sa ne oferim un moment de ragaz si, mai mult, este important sa le transmitem celor mici ca astfel de momente sunt necesare, firesti si sanatoase. Insa care este oare diferenta dintre o baie relaxanta si o tigara? Copilului ii poate fi greu sa inteleaga de ce acest lucru care produce fum urat mirositor, care imbolnaveste oamenii, este prioritar. Trebuie din nou sa ne intrebam: ce mesaj primeste copilul? Este un moment mai placut cel oferit de tigara atat de daunatoare (dupa cum noi insine i-am descris-o) decat cel oferit de vorbele sale sincere?
“Incercam sa ii conving pe ai mei sa se lase, dar cand m-am lamurit ca nu am cu cine si ca pot sa stau eu in cap ca tot n-o sa se lase, probabil atunci am acceptat fumatul. Mai tarziu, cand m-am apucat cred ca nu au mai indraznit sa ma certe pentru ca stiau ca argumentele lor sunt invalide.”
Un parinte ar face orice sa isi tina copilul departe de suferinta, stim cu totii asta. Dar cand o parte din noi stie cumva ca e responsabila, durerea poate fi uriasa. Da, o sa se intample sa ne ranim involuntar copiii uneori, pentru ca nu suntem perfecti! Facem greseli, nu reusim sa le oferim tot ce am dori. Dar daca putem face ceva sa evitam greseala si suferinta, atunci avem obligatia de a face-o! Sa le oferim copiilor nostri exemple sanatoase!!!
Psiholog clinician Teodora Sârbu