ŞI TOTUSI …CE ŞTIM DE FAPT DESPRE IUBIRE ?
Ştim că este foarte bine atunci când iubeşti şi când eşti iubit. Asta pentru că relaţia de iubire este o relaţie în care suntem acceptaţi exact aşa cum suntem, nu suntem judecaţi, nu ni se cere să fim altcineva decât suntem, suntem înţeleşi şi sprijiniţi, nevoile noastre sunt văzute şi onorate, iar noi ne simţim în siguranţă să fim noi înşine. Impulsul şi nevoia de a ne ataşa emoţional, adică să avem pe cineva către care să ne putem întoarce şi îi putem spune ”Ţine-mă strâns în braţe” – sunt scrise în genele noastre şi în corpurile noastre. Ele reprezintă o bază a vieţii, a sănătăţii şi a fericirii ca nevoia de mâncare şi de adăpost. Pentru a fi fizic şi mental sănătoşi – pentru a supravieţui şi pentru a avea o viaţă de calitate, avem nevoie de ataşament emoţional cu persoană specială care ne poate oferi asta. Iubirea ne oferă sentimentul de siguranţă emoţională şi de protecţie de care avem nevoie ca oameni, pentru a fi liniştiţi şi pentru a ne putea bucura. Avem nevoia de apropiere emoţională. Aşteaptăm asigurarea ca persoană iubită să răspundă când avem nevoie, ne simţim inconfortabil când sunt separaţi de persoana iubită sau când simţim că aceasta este distantă, ne simţim mai puternici să explorăm lumea atunci când ştim că persoana iubită ne este alături. Relaţia de iubire este o relaţie în care ne simţim în siguranţă. Este o bază de siguranţă şi o sursă de putere pentru noi, de care avem nevoie nu doar ca şi copii, ci şi ca adulţi. Când ne simţim în siguranţă în relaţia noastră de dragoste avem curaj, explorăm mai mult, interacţionăm cu lumea mai uşor. Când nu ne simţim în siguranţă, devenim neliniştiţi, furioşi, verificăm, controlăm sau evităm contactele cu totul şi rămânem distanţi.
RELAŢIA DE IUBIRE ESTE O RELAŢIE ÎN CARE NE SIMŢIM ÎN SIGURANŢĂ:
Atunci când suntem iubiţi şi ne simţim emoţional în siguranţă comportamentele şi deciziile noastre se modifică: Suntem confortabili cu apropierea şi mai încrezători să contăm pe cei dragi, suntem mai buni în a caută suport şi mai buni în a-l oferi. Trecem mai uşor peste dificultăţile inerente relaţiei, şi suntem mai puţin ostili atunci când ne înfuriem. Avem putere: ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi ne placem mai mult. Când simţim că nevoile noastre sunt acceptate de partenerii nostri, avem mai multă încredere că putem rezolva singuri problemele şi ne atingem cu mai mult succes propriile obiective. Cu cât ne simţim mai în siguranţă cu partenul nostru, cu atât putem să fim mai mult separaţi fizic de el sau mai independenţi de el. Cei mai mulţi dintre noi ştim ce este iubirea sau ne putem imagina, însă nu înţelegem de fiecare dată şi nu ştim cum să facem exact astfel încât ea să existe în viaţa noastră. Astăzi, o relaţie de dragoste a devenit relaţia emoţională centrală în viaţa a celor mai mulţi dintre oameni. Cei mai mulţi dintre noi trăiesc într-o comunitate formată doar din două persoane: Eu şi Tu. Nu ne mai putem permite să definim dragostea în cuplu ca o forţă misterioasă dincolo de orizontul nostru. A devenit mult prea importantă.
CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ SIMŢIM IUBIREA ŞI SĂ PRIMIM IUBIREA ÎN VIAŢA NOASTRĂ:
Există în cultura noastră trei convingeri care ne fac să trăim iubirea într-un mod diferit şi ne împiedică să savurăm frumuseţea, confortul, bucuria şi liniştea unei relaţii de iubire reciproce:
- Convingerea că iubirea este legată de moralitate: a iubi este un act pur altruist de sacrificiu şi este în special despre a da, şi nu despre a primi sau despre a avea nevoie. Ca urmare, mulţi dintre noi se sacrifică şi sunt sclavi ai iubirii pentru cei dragi.
- Convingerea că iubirea este legată de imaturitate: să ai nevoie de alţii, să te bazezi pe ei sau să le ceri suportul este un semn de imaturitate. Marea majoritate dintre noi am învăţat că, ca şi adulţi, trebuie să fim independenţi şi autosuficienţi. Nu ştim mai nimic despre „dependenţa sănătoasă” şi despre „independenţa nesănătoasă”. Ca urmare, nu lăsăm iubirea să curgă spre noi şi ne ridicăm mereu deasupra celorlalţi.
- Convingerea că iubirea şi afecţiunea sunt doar pentru copii: adulţii nu au nevoie de iubire. O dată ce ai crescut nu mai ai nevoie de gesturi de iubire, ca şi cum o dată cu viaţa de adult încetezi să mai fii om.
CE PUTEM FACE PENTRU A PRIMI ŞI A OFERI IUBIRE:
Cel mai important lucru pe care îl putem face este să învăţăm împreună un tip special de receptivitate emoţională. Acest tip special de răspuns emoţional se referă la:
Accesibilitate: Să ştiu că pot ajunge la tine. Aceasta înseamnă să rămâi deschis la partenerul tău chiar şi atunci când ai îndoieli şi te simți nesigur, astfel încât el să simtă că eşti mereu acolo. De multe ori, atunci când noi avem îndoieli ne retragem şi ne deconectăm emoţional de la celălalt (intrăm în carapace). Să fii accesibil înseamnă deseori să fii dispus să lupţi pentru a găsi un sens emoţiilor tale, astfel încât aceste emoţii să nu fie copleşitoare şi să nu te oblige să te retragi. Ce ajută de multe ori să nu intrăm în carapace este să ne gândim că “Partenerul are întotdeauna intenţii bune, cel mult neutre”.
- Căutaţi partenerul cu privirea din când în când.
- Dacă simţiţi că el vă priveşte, întoarceţi-i privirea.
- Dacă sunteţi obosit, sau supărat din diverse motive spuneţi-i partenerului că aveţi nevoie de un pic de timp şi că nu veţi fi imediat accesibil şi prezent pentru el.
- Când simţiţi nevoia de o pauză sau de un timp personal, anunţaţi-vă partenerul înainte să vi-l luaţi astfel încât să nu riscaţi el să aibă nevoie de dvs, iar dvs să nu fiţi disponibil.
- Când vă simţiţi rănit spuneţi-i partenerului ce simţiţi şi că din cauza asta veţi fi retras o periodă de timp. Nu vă distanţaţi emoţional dintr-o dată fără ca partenerul dvs. să ştie ce se întâmplă, acest lucru îl face face să se simtă în nesiguranţă.
Receptivitatea: Să ştiu că pot să mă bazez pe tine că îmi răspunzi emoțional. Asta înseamnă să te adaptezi partenerului tău şi să îi arăţi că emoţiile lui sau ale ei, în special nevoia de ataşament şi temerile lui, au impact asupra ta. Înseamnă a acceptă şi a pune o prioritate pe semnalele emoţionale pe care partenerul tău le dă şi de a transmite semne clare de confort şi grijă atunci când partenerul tău are nevoie de ele. Receptivitatea sensibilă ne atinge mereu emoţional şi ne calmează atât fizic cât şi mental.
- Nu faceţi glume care să pună partenerul în insecuritate.
- Nu ironizaţi nevoia partenerului de asigurare.
- Orice câte ori partenerul cere asigurări (Ma iubeşti?Te-ai gândit la mine?), oferiţi-le.
- Ori de câte ori partenerul are un disconfort emoţional pe care vi-l împărtăşeşte validaţi modul în care se simte (“Este normal să te simţi aşa”, “Face sens ce simţi”).
- Nu criticaţi partenerul pentru ce simte, ce preferă sau ce gândeşte. Acest lucru îl va face să se închidă emoţional în prezenţa dvs şi să nu mai fie acolo pentru dvs.
Angajament: Să ştiu că vei rămâne aproape de mine.
Angajamentul emoţional înseamnă acel tip special de atenţie pe care îl dăruim doar omului iubit. Îi privim mai mult, îi atingem mai mult, îi observăm schimbările mici de dispoziţie (s-a înstrăinat/ îl simt aproape) sau de poziţie (s-a aşezat departe de mine/ îmi caută mâna).
Dicţionarul defineşte “angajament” ca promisiune, făgăduiala de a realiza ceva, luată din proprie inițiativă, asigurare, cuvânt, făgăduință, legământ. Într-o relaţie de iubire, pentru a ne simţi în siguranţă avem nevoie de angajament, de asigurarea că sunt suficient de preţios, de important pentru celălalt, încât el va rămâne aproape de mine. Şi uneori avem chiar nevoie de mesaje palpapile ale implicării şi ale angajamentului celuilalt faţă de noi sau a noastră faţă de celălalt.
PAŞTE FERICIT alături de ceI care vă iubesc şi pe care îi iubiţi!