Am raspuns invitatiei lui Daniel, realizatorul emisiunii Inima cuMinte si am vorbit despre vindecarea traumelor din copilarie prin terapia NARM.

Pot fi vindecate traumele din copilarie?

De multe ori oamenii doresc sa-si vindece o trauma, iar prin acest lucru unii dintre noi intelegem sa nu mai fim asa cum suntem, sa ne schimbam.

Ex.: Nu-mi place de mine pentru ca nu stiu sa pun limite, nu-mi place de mine pentru ca dupa ce inchei o relatie nu mai vreau sa vad omul respectiv pentru ca nu stiu cum sa trec prin conflictele astea si vreau sa ma schimb, iar ce se intampla in acest proces de vindecare, daca il vedem asa ca o schimbare sau ca o modificare a modului in care noi suntem e o anumita doza de autocritica si autorespingere, ca nu e in regula cum sunt, cum functionez si e ceva in neregula la mine.

De multe ori, lucrul cu trauma inseamna exact o schumbare in aceasta perceptie pe care noi o avem asupra noastra si a accepta parti din noi care au fost respinse si noi am ajuns sa credem ca nu sunt potrivite si nu sunt bune.

Cum pot fi vindecate traumele din copilarie?

Daca e vorba de vindecarea unei traume, in realitate acesta un proces in care cea mai importanta experienta este de a dezvolta un nou mod sau de a ne dezvolta capacitatea de a relationa cu noi insine si cu ceilalti intr-un mod care are mai multa legatura cu prezentul decat cu trecutul si experientele noastre.

Ce este NARM (NeuroAffective Relational Model)?

NARM este un model de explorare a identitatii din punct de vedere relational, fiziologic sau biologic, a capacitati de relationare la tine insuti si la ceilalti. Este un model avansat de interventie in trauma pentru ca abordeaza toate aceste elemente in acelasi timp:

  • partea cognitiva – toate gandurile si toate ideile pe care le avem despre cum functioneaza lucrurile cu noi si cu ceilaltii,
  • emotionala – toate reactiile emotionale exprimate sau neexprimate de care ne este teama sau nu si
  • dimensiunea fiziologica a acestui proces, toate emotiile avand un anumit ecou visceral, somatic in noi.

Ce este interesant la NARM este ca nu este un model patologizant, nu incearca sa schimbe persoana considerand ca e ceva in neregula sau gresit la persoana.

NARM este un model care onoreaza toate aceste strategii de adaptare pe care noi am fost nevoiti sa le utilizam si care in prezent creeaza o simptomatologie.

Si din nou o sa dau exemplul acestei depresii care este o deprivare continua de nevoile noastre. Foarte frecvent, persoanele care sufera de depresie au invatat ca nevoile lor nu sunt importante, sa puna presiune pe el ca „trebuie sa..” si pe termen lung aceasta poate produce o simptomatologie pe care daca utilizam un manual de diagnostic putem spune ca e depresie.

In terapia NARM este o orientare de a invita persoana pentru a vedea rolul pe care il joaca in prezent pentru mentinerea unor simptome, fara nicio blamare a acestei tendinte de a continua sa utilizeze aceste strategii de supravietuire, tocmai pentru ca ele au fost foarte utile la un moment dat. Toate partile sunt acceptate in acelasi timp si integrate in acelasi timp.

Trebuie să ne întoarcem în trecut ca să vindecam o trauma?

Terapia NARM lucreaza in prezent si nu isi propune investigarea trecutului sau identificare situatiilor traumatice din trecut. Lucreaza in momentul prezent, in relatia care se intampla aici si acum si tot ce este impotrant din aceasta dinamica de relationare iese la iveala, iar uneori apar spontan amintiri ale unor lucruri care au avut un impact traumatic, nu trebuie sa le cautam.

Ce rol joaca corpul nostru in vindecarea traumelor noastre?

NARM este considerat un model somatic, toate momentele in terapie cand apare o modificare pozitiva in corp, pe care o putem vedea sunt reflectate peroanei si este ajutat sa vada ce efect are in corp si sa ancoreze in corp aceste lucruri care se intampla cognitiv sau emotional, astfel incat schimbarea sa aiba loc si la nivel visceral si este lasat un anumit timp pentru asta, astfel incat corpul sa poata absoarbe aceste elemente de schimbare.

NARM pune accent pe toate aceste schimbari pozitive, de a atrage atentia la lucrurile pozitive care se intampla si nu doar la ce nu a functionat, ce a fost greu care ne duce din nou intr-un spatiu de neputinta.

Asta nu cumva doar repara niște simptome? (Daca e pe prezent, si nu pe trecut?)

Unul dintre principiile organizatorice modelului NARM este ca nu isi doreste un obiectiv, adica reducerea simptomelor, ci isi doreste explorarea conflictelor, dinamicilor emotionale care fac ca aceste simtpome sa apara.

Cum arata o persoana care a avut o trauma si pentru care aceasta terapie a dat roade?

Exista niste studii care au fost facute si metoda incepe sa aiba o documentatie stiintifica care e necesara. De fapt, calitatea vietii creste, capacitatea de a avea relatii, de a mentine relatii, capacitatea de a se trata cu blandete, se reduc diverse simptomatologii care erau prezente legate de depresie, anxietate sau somatice.

Poate elementul cel mai important este un sentiment de asezare si de revenire acasa, in propriul corp si in propriul suflet de care ne deconectam in procesul de adaptare la evenimentul traumatic, cand ne deconectam de corpul nostru, de ce simtim, de nevoile noastre, de capacitatea de pune limite, de a avea incredere in ceilalti.

Cel mai probabil am fost raniti, traumatizati de cei pe care-i iubeam. E posibil să ne apropiem de o rana emoționala si sa nu-i uram, sa nu ne indepartam mai mult de cei care ne-au ranit?

NARM lucreaza intr-adevar in aceasta perspectiva relatia cu persoanele de atasament. Apare de multe ori ca un element care trebuie procesat si este un proces de integrare psiho-biologica a furiei pe care unii dintre noi o constientizam, altii nu, dar care are legatura cu acest protest foarte primar care apare cand nevoile noastre nu sunt satisfacute si este un intreg proces emotional de integrare a furiei. Nu inseamna sa exprimi asta, sa exprimi ceva catre celalalt, ci mai degraba in relatia noastra cu noi insine. Un alt element este continerea dragostei pe care o avem pentru parinti, de a contine tot ce ne apartine.