Astazi pe un post de radio francez, am auzit urmatoarea stire: ca urmare a reglementarilor impuse de acesta panedemie, zgomotul din marele orase a scazut imens de mult. Este liniste.
Ca urmare a linistii, pasarile cantatoare din oras au inceput sa cante mai mult, mai des, pe triluri diferite decat inainte. Specialistii explica aceasta schimbare prin faptul ca pasarile nu se mai simt amenintate (de zgomote) si revin la modul lor autentic de a canta.
Acesta pandemie este o experienta intensa care poate fi transformatoare si pentru noi, daca noi ii permitem acest lucru.
Este o perioada in care, daca nu putem merge afara, putem merge „inauntru”.

Ce face acesta experienta pentru noi si ce putem face noi cu asta ?
Aceasta pandemie vine cu provocari si cu dificultati.
Simtim speranta, deznadejde, furie, frica, calm.
Avem nevoie de protectie si avem nevoie de asigurari mai mult decat in alte perioade si fiecare si le ofera cum poate, totul in speranța de protectie si de control:
- unii dintre noi isi fac provizii;
- unii minimizeaza “e doar o gripa”;
- unii sunt furioși pe autoritati;
- unii sunt foarte vigilenți la toate informatiile oficiale;
- unii deloc-refuza sa auda;
- unii respectă toate reglementarile;
- altii se revolta interdictiilor.
Suntem pusi in legatura cu instinctele noastre primare. Mai mult sau mai putin explicit avem in minte doua intrebari : Cine ma va manca ? Ce voi manca ?
Frica este raspunsul firesc la incertitudine, pericol si amenințare pentru a face lucrurile care ne salveaza si ne protejeaza viața.
Ne simtim din nou vulnerabili, fragili

Nu este placut. Vulnerabilitatea este ceva ce am invatat sa ascundem, sa negam. Oare ce atinge in noi intalnirea cu propria vulnerabilitate ?
Vulnerabiltatea este unul dintre drumurile inapoi la noi insine, la nevoile sufletului si corpului nostru
- avem nevoie de siguranta;
- avem nevoie de caldura companiei ceiluilalt;
- avem nevoie de liniste;
- avem nevoie de libertate;
- avem nevoie de conexiune;
- avem nevoie sa visam si sa ne facem planuri;
- avem nevoie sa avem grija de ceilalti;
- avem nevoie ca ceilalti sa se gandeasca si sa aiba grija de noi.
O data cu ritmul nebun de viata si vartejul in care ne-am lasat dusi, « zgomotele », ne-am deconectat de noi insine si de ceilalti fara macar sa ne dam exact seama.

La fel ca pasarile, nu am mai cantat la fel si ne-am adaptat cantecul la mediul inconjurator de viata :
- am facut ce trebuie, nu ce am simtit ;
- am facut pentru ca trebuie ;
- am pus multa presiune pe noi in detrimentul placerii si bucuriei de viata ;
- am alergat dupa bucurii mari, considerate « oficial »motive intemeiate de bucurie si am uitat de micile bucurii ale sufletului nostru ;
- am facut din putere un dat si am judecat neputinta si frica,
- am facut din a nu simti o virtute si am judecat emotiile ca semn de slabiciune,
- am consumat mai mult decat avem nevoie;
- ne-am deprivat de ce avem nevoie – dragoste, caldura, compania ceiluilalt.
Cantand acest cantec nu ne-am ascultat pe noi si nu i-am ascultat si nu i-am vazut pe cei dragi noua.
Acum este liniste. Daca vrem sa ne permitem asta, putem sa ne ascultam si sa vedem care este cantecul nostru autentic.