In aceasta perioada suntem pusi in legatura cu instinctele noastre primare. Functionam pe modul de supravietuire; sistemul nostru nervos este construit sa detecteze pericolul si sa ne ajute sa ne protejam.
Se activeaza sistemul nostru nervos vegetativ simpatic, se descarca multa adrenalina, simturile ne sunt ascutite si corpul nostru este incordat, gata sa detecteze pericolul si sa ne apere prin fuga sau lupta.
Cat timp putem functiona pe modul de supravietuire?
Modulul de supravietuire este o reactie pe termen scurt, bazata pe frica, care se activeaza atunci cand raspunsul de “fuga sau lupta” in fata unui pericol este declansat.
Ce se intampla cand functionam pe modul de supravietuire?
Atunci cand sistemul nostru nervos este in mod de supravietuire (“fuga sau lupta”):
- ne centram in special pe pericol si suntem hipervigilenti,
- percepem informatiile neutre sau ambigue ca periculoase,
- suntem furiosi pe lucrurile care se intampla in jur,
- ne centram pe amenintare, nu mai suntem deschisi catre ceilalti,
- avem resentimente,
- avem tendinta de a controla,
- ne simtim epuizati de vigilenta si de emotii.
Aceasta incordare a sistemului nervos este foarte utila pentru ca ne confruntam cu un risc/pericol real.
Daca ramanem insa blocati in modul de supravietuire pentru prea mult timp, aceasta poate avea niste efecte negative asupra noastra.
10 semne ca functionam pe modul de supravietuire:
- Explodam din lucruri marunte: suntem hipersensibili la lucrurile care nu sunt cum vrem noi sau cum consideram noi, iar reactiile noastre sunt exagerate. Ne simtim tensionati, iritati, agitati, pusi pe cearta.
- Ne simtim obositi si avem un nivel de energie foarte scazut: mai degraba am zace in pat decat sa facem ceva.
- Avem dureri de cap sau ne dor diferite parti ale corpului: gatul, umerii spatele, avem probleme digestive, corpul da semne ca s-ar prabusi.
- Ne trezim dimineata deje stresati, cu o strangere in piept sau in stomac.
- Este greu sa adormim, iar cand reusim in sfarsit avem vise bizare, care ne tulbura si ne trezim mai obositi decat eram.
- Traim constant o stare de anxietate: dureri in piept, dificultate de respiratie, batai crescute ale inimii, nu ne putem relaxa. Pare ca nimic nu ne poate conforta. Facem scenarii negative despre viitor si punem toata energia acolo.
- Nu mai avem pasiune, entuziasm, chef. Am facut de toate ,am incercat de toate, le-am facut pe toate. Acum nimic nu mai este interesant sau atractiv.
- Timp personal “zero”. La polul celalalt este sentimentul ca timpul nu ajunge. Ne simtim ca si cum « stingem constant incendii », ca toti au nevoie de noi, ca oricat am face mai sunt lucruri de facut.
- Capacitatea de atentie si de concentrare este scazuta. Fie gandurile pleaca in toate partile, fie suntem epuizati.
- Orice este o reactie: ne simtim ca o minge de ping pong, nu avem niciun control si nici nu gasim momentul sau posibilitatea sa fim proactivi.
Pentru unii dintre noi, exista si o alta realitate. Exista o parte dintre noi pentru care distantarea sociala si izolarea din timpul pandemiei ii ajuta sa iasa din modulul de supravietuire in care functioneaza de obicei in conditii « normale » si care este declansat tocmai de interactiunea cu ceilalti sau mai corect spus, de stimuli perceputi ca amenintatori din interactiunea cu ceilalti.
Pentru acestia dintre noi, aceasta perioada de izolare si distantare sociala adusa de coronavirus este o pauza de la vigilenta, incordare, tensiune, este o oaza de destindere.
Ce putem face daca suntem in modul de supravietuire?
Fiind o reactie automata a sistemului nostru nervos vegetativ, nu putem influenta voluntar acest lucru si nu putem fi calmi si relaxati in fata riscului unei amenintari existentiale, fie ea cu virusul sau ecomonica, chiar.
Cei mai multi dintre noi reactionam cu presiune, critica si autoblamare la reactiile nostre automate:
- cerem de la noi sa fim eficienti,
- ne cerem sa folosim bine timpul,
- punem presiune pe noi sa facem mai multe lucruri, pentru ca, doar stam acasa,
- cerem de la noi sa fim calmi si sa avem timp de calitate cu familia,
- ne cerem sa reusim ceea ce poate nu am reusit cand sistemul nostru nervos nu era activat «fuga sau lupta» si era mai disponibil spre conectare si creativitate.
Apoi ne criticam, suntem dezamagiti de noi si ne simtim vinovati ca nu am facut ce ne-am propus sau pur si simplu ca am facut chiar opusul (am mancat mai mult, am tipat, nu am citit, am pus presiune pe cei din familie/colegi etc).
Aceste reactii ale noastre sunt ca gazul pe foc. Sunt receptionate de sistemul nostru nervos tot ca o amenintare si in consecinta reactiile din modulul de supravietuire/aparare se intensifica.
Pe langa faptul ca nu dam o pauza sistemului nostru nervos de la acest modul de supravietuire, il suprasolicitam cu alte mesaje de amenintare.
Ce ne poate ajuta in aceasta perioada ?
O data cu statul in casa am pierdut accesul la multe dintre mecanismele noastre de aparare sau metodele noastre de a ne incarca bateriile.
Cea mai mare resursa pe care o avem acum suntem noi insine. Modul cum ne comportam cu noi si modul in care ne tratam, in care reactionam la noi insine sau la ce facem este ceea ce ne poate ajuta.
Iata cateva sugestii de a comporta cu noi insine in acesta perioada in care functionam pe modul de supravietuire :
Validarea furiei
- Sa ne dam dreptul sa fim furiosi.
Furia este o emotie normala care face parte din raspunsul nostru de supravietuire si corespunde luptei din binomul « fuga si lupta ».
Daca nu recunoastem furia si nu ne dam dreptul sa fim furiosi, ajungem sa proiectam aceasta emotie asupra celor dragi si sa avem comportamente nedorite la adresa lor.
Este util sa constientizam ca nu putem folosi lupta si furia practic (nu putem lupta fizic cu virusul), dar putem folosi energia furiei ca sa facem diferite comportamente de protectie sau planuri de salvare.
- Raspunsul natural al nostru ca specie la deprivare este protestul, revolta !
Furia este o emotie normala in aceasta perioada si este normal sa o avem cu atat mai mult cu cat traim din cele mai diverse deprivari: nu ne putem plimba, nu ne putem vedea cu cei dragi, nu ne putem juca afara, nu, nu nu… copiii experimenteaza si ei multe deprivari si ei, ca si noi, protesteaza.
Cenzurarea sau inabusirea furiei face ca ea sa creasca sau sa iasa acolo unde nu trebuie. Validarea, acceptarea si ascultarea ei, aduce liniste, sentimentul de intelegere si de conexiune.
Acestea dau o pauza sistemului nervos de la modulul de supravietuire.
Validarea fricii
- Furia si lupta este prima reactie de aparare care este inscrisa in sistemul nostru nervos. Atunci cand evaluam ca nu putem elimina pericolul prin lupta, ne simtim vulnerabili, fragili si intra in actiune cel de-al doilea sistem de aparare: frica si fuga.
- Frica este o reactie normala atunci cand ne confruntam cu ceva mai mare sau mai puternic ca noi, pe care nu il putem opri sau distruge. Copiii simt deseori frica pentru ca sunt mai mici si mai vulnerabili decat mai adultii. In fata acestui virus si noi ne simtim mici si vulnerabili si noua ne este frica.
- Mai mult decat atat, emotiile din prezent de frica si de vulnerabilitate pot fi cuplate cu alte emotii de frica si de vulnerabilitate din trecutul nostru, astfel incat experienta este si mai intensa.
- Avem voie sa ne fie frica chiar daca suntem adulti si suntem puternici, cu atat mai mult cu cat aceste vremuri sunt vremuri de incertitudine. Reactia umana naturala la necunoscut este vigilenta, retinerea, frica.
- E normal sa ne fie frica. Daca luptam cu frica noastra si incercam sa nu o simtim sau sa o ascundem, de multe ori ea iese la suprafata ca iritabilitate, nervozitate. Ne trezim ca tipam la copii, ca ne certam cu partenerul, ca ne certam pe noi. Pentru multi dintre noi intalnirea cu frica si cu vulnerabilitatea este grea deoarece ne aminteste de momente cand chiar eram mici, vulnerabili, neputinciosi si ne era frica. Daca asta este si situatia noastra, constientizarea acestui lucru ne poate conecta cu puterea pe care o avem acum ca si adulti si nu am avut-o atunci– puterea de a sta cu noi si cu emotiile noastre.
- Pentru unii dintre noi, frica poate fi o furie deghizata. Din diferite motive pentru unii dintre noi este mai usor, reversul, sa simta frica decat sa simta furie.
Resetarea asteptarilor
Un lucru util acum cand acest modul de supravietuire se prelungeste prea mult este sa ne resetam asteptarile de la noi si de la ceilalti pentru a potrivi aceasta realitate.
Traim o perioada care este o trauma – este o amenintare existentiala si este o experienta traumatica colectiva.
Nu ne putem simti si comporta ca si cum nimic nu se intampla doar pentru ca stam in casa si suntem « feriti ».
Emotional si psihic suntem impactati de faptul ca traim aceasta amenintare si consecintele ei globale.
Vom lucra diferit, vom gandit diferit, vom iubi diferit, vom trai diferit Pastele.
Distanta sociala vine cu provocari. Ramanem aici sa oferim suportul de care ai nevoie: sedinte de psihoterapie online pentru linistea ta.
Reducerea presiunii
Asta inseamna sa reducem presiunea pe care o punem pe noi, sa facem ce nu am facut, sa fiu un parinte mai bun sau un partener mai bun decat in conditiile obisnuite, sa ne dam voie sa avem zile in care nu putem, nu stim, in care nu facem ce ne-am propus.
Reducerea autocriticii sau criticii adresate altora
Noi si fiecare dintre noi face ce poate mai bine cu toate emotiile acestei perioade.
Acum ne simtim speriati, apoi ne simtim plini de speranta si avem energie doua zile, ca mai apoi sa ne iesim din pepeni pentru te miri ce.
Bogdana Bursuc – psihoterapeut și psiholog specialist în psihologie clinica.