Multe persoane întâmpină dificultăţi atunci când doresc să scadă în greutate. Cel mai frecvent rezultat al urmării unei diete este recâştigarea în decurs de un an a greutăţii pierdute.

Scăderea în greutate este un process care implică factori fizici şi factori psihologici. Articolul prezintă principalele dificultăţi psihologice pe care le întâmpină oamenii care ţin dietă şi o scurtă descriere a intervenţiei psihologice. Un aspect cheie în facilitarea scăderii în greutate la personale obeze este comunicarea medic de familie-pacient.

Cuvinte cheie: dietă, scăderea în greutate, intervenţie psihologică, comunicarea cu pacientul.

90% dintre persoanele care slăbesc urmând o dietă recâştigă toate kilogramele pierdute în mai puţin de un an.

Obezitatea este factor de risc în aproximativ 75% din bolile contemporane. Incidenţa obezităţii la nivel naţional este în creştere, iar un român din trei este supraponderal şi unul din patru este obez.

Complicaţiile obezităţii pot duce până la declanşarea sau agravarea afecţiunilor cardiace, neurologice, a bolilor hepatice sau chiar a cancerului.

Potrivit studiului în România sunt peste 3,5 milioane de obezi, şi doar 10% dintre aceştia merg la un control medical, iar numai unu la sută dintre ei sunt incluşi într-un program naţional de educaţie împotriva obezităţii.

Scăderea în greutate

Fiecare persoană care a încercat controlul propriei greutăţi ştie că dacă mănâncă mai puţin şi face mai multă mişcare va scădea în greutate.

Dar, lucrurile nu sunt cu adevărat atât de simple. Oricine a încercat să slăbească poate împărtăşi că nu este chiar atât de uşor. Într-adevăr dieta şi practicarea exerciţiului fizic au un rol esenţial în managementul greutăţii. Dar aceşti doi factori nu sunt singurii şi nu acţionează izolat.

Simpla informare despre ce trebuie să mănânci nu este sufiecientă. Multe persoane continuă să mănânce nesănătos sau sa „trişeze” deşi cunosc foarte bine regulile alimentaţiei corecte. Simpla informare nu asigură succesul dietei: scăderea în greutate şi menţinerea noii greutăţi.

Studiile asupra comportamentuli de urmare a dietei arată că 50% -70% dintre persoanele care ţin dietă nu reuşesc să o urmeze toată perioada indicată şi nu continuă să scadă în greutate pe parcursul dietei.

Studiile longitudinale care au urmărit persoanele ce au urmat o dietă arată o tendinţă comună descurajantă: 90% dintre persoanele care slăbesc urmând o dietă recâştigă toate kilogramele pierdute în mai puţin de un an. Multiplele încercări nereuşite fac persoanele cu exces de greutate să renunţe în a mai încerca urmarea unei diete.

Studiile longitudinale care au urmărit persoanele ce au urmat o dietă arată o tendinţă comună descurajantă: majoritatea persoanelor care slăbesc urmând o dietă recâştigă toate kilogramele pierdute în mai puţin de un an.

De ce nu funcţionează doar o dietă ?

Motivul pentru care foarte multe persoane nu reuşesc să slăbească sau se îngraşă la loc după terminarea dietei este reprezentat de faptul că aceste persoane nu ştiu cum să ţină o dietă:

  • nu ştiu cum să reziste tentaţiei de a mânca,
  • nu ştiu cum să facă faţă senzaţiei de foame sau dorinţei de a mânca,
  • nu sţiu cum să facă faţă stresului sau emoţiilor intense fără să folosească mâncarea pentru a-şi recăpăta confortul emoţional,
  • nu ştiu cum să se motiveze să facă exerciţiu fizic chiar dacă nu preferă în mod natural acest lucru.

Persoanele care se străduiesc de-a lungul vieţii să ţină diverse diete, care slăbesc şi se îngraşă la loc, pot învăţa să ţină cu succes o dietă dacă îşi schimă atitudinea faţă de dietă şi faţă de comportamentul alimentar, atfel spus dacă învaţă un nou mod de a gândi.

Multe dintre aceste persoane, au un mod de a gândi care le sabotează efortul de scădere în greutate. De exemplu, aceste persoane au deseori gânduri de tipul:

  • „ştiu că nu ar trebui să mănânc asta, dar nu îmi pasă”
  • „e ok să mănânc bucata asta de prăjitură pentru că e o situaţie specială (aniversare, petrecere etc)”
  • „am avut o zi atât de grea, merit să mănânc asta”
  • „sunt foarte nervoas/ă, trebuie să mănânc”
  • „este foarte greu. nu mai vreau să ţin dietă”
  • „nu voi slăbi niciodată”.
  • „de ce ceilalţi pot mânca mult, fără să se îngraşe”.

Multe persoane care au nevoie să slăbească renunţă la dietă total sau se abat de la dietă pe parcursul ei din diverse motive care ţin de modul lor de a gândi sau de abilitatea de a gestiona dificultăţile implicate de o dietă.

Cele mai frecvente motive nu sunt legate de faptul că nu înţeleg importanţa scăderii în greutate sau nu conştientizează riscurile la care se expun.

Cele mai frecvente motive pentru care renunţă sau se abat de la dietă sunt:

  • Au terminat mâncarea din farfurie şi nu se simt sătuli sau satisfăcuţi,
  • Se simt supăraţi, plictisiţi sau neliniştiti şi se gândesc că dacă ar mânca ceva s-ar simţi mai bine,
  • Sunt tentaţi de mâncarea pe care o văd atunci când sunt la cumpărături sau trec pe lângă vitrine,
  • Se simt prea obosiţi să gătească sau să mai aştepte până masa este gata şi optează pentru mâncăruri rapide (Khips-uri, covrigi, ciocolata etc).
  • Se simt prost să refuze atunci când sunt serviţi cu gustări sau deserturi nepotrivite.

Scăderea în greutate: Un program de intrevenţie psihologică şi nu doar o dietă

Scăderea în greutate şi urmarea unei diete nu presupune doar informarea pacientului despre ce trebuie să mănânce şi ce nu, sau când trebuie să mănânce şi când nu.

Scăderea în greutate reprezintă un proces în care un rol important îl are învăţarea modului de a răspunde la gânduri şi la emoţii legate de mâncare sau de dietă.

Intervenţia psihologică cognitiv-comportamentală este o formă de terapie care a fost adaptată de-a lungul timpului de cercetătorii din toată lumea pentru a trata diferite probleme precum anxietate, depresie, adicţii, obezitate.

Un studiu  realizat în Suedia, demonstrează eficienţa terapiei cognitive în scăderea în greutate. 92% dintre participanţii în program care au primit şi intervenţie psihologică (cognitivă) şi-au menţinut scăderea în greutate la un an şi jumătate de la încheierea programului, şi chiar mai mult, unii dintre ei au scăzut în continuare în greutate.

Psihoterapia pleacă de la premiza că modul în care gândim influenţează modul în care ne simţim şi ceea ce alegem să facem. Persoanele care au nevoie să slăbească trebuie să îşi modifice atitudinea, să înveţe să identifice gândurile care le sabotează şi să le modifce pentru a-şi putea urma obiectivul de sădere în greutate.

Mai mult decât atât aceste persoane trebuie să înveţe să facă faţă la o serie de probleme practice şi dificultăţi emoţionale implicate de dietă:

  • Sentimentul că eşti copleşit de toate cerinţele dietei şi efortul suplimentar necesar pentru a o urma,
  • Sentimentul de deprivare,
  • Sentimentul de descurajare că nu scazi în greutate permanent de la o zi la alta sau că nu scazi în greutate atât de mult cum a sperat,
  • Sentimentul de stres şi suprasolicitare dat de alte probleme cotidiene.

De aceea pentru a putea scădea în greutate şi a menţine greutatea dorită este necesară dezvoltarea unui nou mod de a gândi şi a unor abilităţi care să faciliteze rerolvarea problemelor legate de dietă şi de comportamentul alimentar.

Aceste abilităţi previn recăderile sau recâştigarea greutăţii la terminarea dietei şi asigură succesul dietei:

  • Cum să te motivezi în fiecare zi
  • Cum să creşti încredere în tine
  • Cum să construieşti timp şi energie pentru urmarea dietei
  • Cum să-ţi urmezi dieta chiar dacă nu ai chef sau ţi se pare prea greu
  • Cum să rezişti nevoii urgente de a mânca
  • Cum să te abţii să mănânci emoţional
  • Cum să revii la dietă după ce ai mâncat ceva nepotrivit
  • Cum să faci faţă ocaziilor speciale sau persoanelor care te presează să mănânci.

Programează-te acum la o primă ședință online.

Sunati la telefon 📞0742.17.38.22

Sau scrieti un email la ✉️ bogdana@mindinstitute.ro

 

 

Bibliografie selectivă:

The NHLBI Practical Guide: Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults, NIH Publication No. 00-4084 or 02-4084.

Potter MB, Vu JD, Croughan-Minihane M. Weight management: what patients want from their primary care physicians. J Fam Pract 2001;50(6):513-8.

Wadden TA, Anderson DA, Poter GD, et al. Obese women’s perceptions of their physician’s weight management attitudes and practices.” Arch Fam Med 2000;9(9):854-60.

Clyne & Blampied, 2004, Training in Emotion Regulation as a Treatement for Binge Eating: A Preliminary Study, Behavior Change, 21 (4), 269-275.

Polivy & Herman, 2002, Causes of Eating Disorsers, Annual Review of Psychology, 53, 187-213

Waters, Hill & Walle, 2001, Bulimics’ Responses to Food Cravings: Is Binge-Eating a Product of Hunger or Emotional State?, Behaviour Research and Therapy, 39, 877-886.

Beck, J., Beck, Institute for Cgnitive Therapy and Research, 2007, The Beck diet solution, Oxmoor House Inc.