Ce este tulburarea de personalitate?
Pentru a înțelege pe deplin ce înseamnă tulburarea de personalitate este nevoie să plecăm de la definiția personalității. Deși există numeroase definiții ale personalității – spre exemplu, în psihologie este definită într-un fel, în sociologie în alt fel– ne vom opri asupra definiției care spune că personalitatea este modul de a gândi, acționa și exprima al unei persoane.
Astfel, acest mod de a fi și de a ne exprima în societate este clădit încă din copilărie și ulterior către vârsta adultă din suma experiențelor avute de-a lungul timpului și din moștenirea genetică.
Persoanele care suferă de o tulburare de personalitate sunt, de obicei, persoane care au dificultăți în a-i înțelege pe cei din jur și relaționa cu ei, care au reacții disproporționate la ceea ce li se întâmplă, care au un pattern nefuncțional de comportament.
Dacă tulburarea de personalitate este mai pregnantă, aceste persoane pot avea probleme în relațiile de muncă, la școală sau în activitățile sociale.
Când debutează
Tulburările de personalitate apar cel mai adesea în adolescență. Diagnosticarea unei astfel de tulburări se face după observația unor tipare persistente de comportamente ce deviază de la normele culturale și societale.
Tulburările de personalitate se arată fie la nivel cognitiv și afectiv, fie în relaționarea cu cei din jur.
Tulburarea de personalitate este o afecțiune ce poate fi tratată cel mai bine printr-un mix de psihoterapie și medicamentație, dacă este necesară.
Cauzele tulburării de personalitate
Cei mai mulți specialiști sunt de acord că tulburările de personalitate apar de obicei în copilărie, dar se manifestă mai târziu și sunt rezultatul unei moșteniri genetice sau al unei experiențe dureroase precum abuzul sau neglijarea.
Așadar, cauza principală a apariției tulburărilor de personalitate se concretizează în copilărie și poate fi genetică sau rezultatul mediului.
Tipuri de tulburări
În categoria tulburărilor de personalitate intră 10 afecțiuni. Psihologii au criterii diferite de diagnostic pentru fiecare dintre aceste tulburări.
Ele trebuie observate o perioadă îndelungată de timp, chiar dacă simptomele sunt adeseori evidente.
Așadar, care sunt cele 10 tipuri de tulburări de personalitate?
Tulburarea de personalitate paranoidă
Elementul comun la majoritatea persoanelor care suferă de tulburare de personalitate paranoidă îl constituie suspiciunea și neîncredea în cei din jur. Pentru persoanele care au acest tip de personalitate, toți cei din jur au intenții răuvoitoare și merită investigați.
De obicei, persoanele cu acest tip de personalitate sunt formale, rigide, serioase, lipsite de umor și au idei înrădăcinate adânc. Tind să fie ranchiunoși, sunt preocupați nejustificat de loialitatea celor din jur, nu fac confidențe, sunt mereu în stare de alertă și au impresia că vor fi victimele unui atac de orice fel.
Pot deveni foarte geloși și își vor dori să își controleze partenerul.
Tulburarea de personalitate narcisistă
Persoanele care se confruntă cu această tulburare sunt adeseori convinse că ele sunt mai bune, mai deștepte, mai frumoase decât toți cei din jur.
În mod real, aceste persoane au stima de sine scăzută, așa că încearcă să se supraevalueze în alte moduri.
Ele caută constant validarea celor din jur și sunt de-a dreptul deranjate atunci când nu au atenția celorlalți.
Adeseori pun nevoile proprii asupra nevoilor celor din jur, picând uneori într-un egoism exacerbat.
Tulburarea de personalitate antisocială
Persoanele care se confruntă cu această tulburare se pun adeseori în pericol și în situații-limită fără a se gândi la consecințe. Sunt persoane ce se comportă ilegal sau imoral în mod frecvent, nu se simt vinovate dacă își fac rău lor sau celor din jur și sunt adeseori impulsivi.
Acestora le este foarte greu să păstreze relații sau locul de muncă, tind să mintă, să manipuleze, rănească și chiar să fure pentru a obține ceea ce își doresc.
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
Persoanele cu această tulburare își setează așteptări nerealiste și standarde foarte înalte, atât pentru ele însele cât și pentru cei din jur.
Sunt obsedate de control și sunt perfecționiste, fiind adeseori cuprinse de sentimente de deznădejde și dezgust când lucrurile nu au rezultatul așteptat de ele.
Au obiceiuri repetitive, precum spălatul obsesiv pe mâini, au rutine specifice (verificarea încuietorilor de mai multe ori înainte de a pleca de-acasă, repetarea unor cuvinte, efectuarea unei sarcini de un număr de ori) și sunt adeseori îngrijorate de boli și bacterii și teama de a se îmbolnăvi.
Persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă pot avea și ticuri nervoase și sunt conștiente de comportamentul propriu, dar le este greu sau imposibil să se oprească.
Tulburarea de personalitate evitantă
Persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate evitantă sunt caracterizate de obicei de inhibiție socială. Sunt persoane care se așteaptă constant la critici, așa că evită lucrul în echipă sau colaborarea cu ceilalți.
Se tem foarte mult de respingere, așa că nu se deschid foarte des în fața celor din jur. De asemenea, trăiesc cu teama că pot fi înșelați sau criticați de ceilalți, așa că evită formarea prieteniilor sau relațiilor amoroase.
Se simt adeseori izolați și singuri, precum și inferiori celor din jur.
Tulburarea de personalitate dependentă
Cei care suferă de această tulburare se simt adeseori slabi și fără puterea de a lua decizii în nume propriu fără ajutorul celor din jur.
Nu au încredere în forțele proprii, sunt destul de pasive și sunt adeseori văzute ca persoane supuse.
De cele mai multe ori, acceptă deciziile luate de ceilalți pentru viața proprie de teama de a nu rămâne singure.
Pentru a nu se simți singure, persoanele care suferă de personalitate dependentă caută rapid noi prietenii.
Tulburarea de personalitate schizoidă
În tulburarea de personalitate schizoidă, persoanele evită activitățile cu cei din jur și se izolează cât pot de mult în propria carapace. Sunt persoane singuratice, cu inabilitatea de a crea relații interpersonale. Ele însele consideră relațiile interpersonale ca fiind prea dificile, așa că stau departe de cei din jur.
Pot avea emoții interioare profunde și nevoi pe măsură, dar preferă să stea deoparte și să mențină distanța.
Se simt adeseori încleștate atunci când se regăsesc într-o relație de orice fel, așa că preferă să nu aibă prea multe astfel de experiențe.
Tulburarea de personalitate schizotipală
Persoanele care au acest tip de tulburare de personalitate sunt adeseori persoanele considerate excentrice și ciudate de cei din jur. Au expresii și cuvinte ciudate, gesturi neobișnuite, iar aspectul lor exterior poate părea bizar.
Astfel de persoane cred că pot citi mințile celor din jur și că sunt înzestrate cu puteri supranaturale, un al șaselea simț sau o mai mare deschidere către a percepe misticismul și ceea ce nu poate fi explicat.
Sunt neliniștite și foarte paranoice, mai ales atunci când se regăsesc într-o situație socială. Devin bănuitoare ușor.
Au sentimente limitate și preferă să fie mai mult singure. Pot avea episoade de halucinații, dar ele sunt mai puțin puternice și mai rare ca în cazul celor care suferă de schizofrenie.
Tulburarea de personalitate borderline
În principal, tulburarea de personalitate borderline afectează percepția – asupra noastră și asupra celor din jur. Persoanele cu această personalitate o imagine de sine scăzută și o identitate instabilă, fac eforturi mari de a evita un abandon real sau imaginar, sunt impulsive și se pot comporta periculos pentru ele însele (sex neprotejat, jocuri de noroc etc) și au gânduri recurente de suicid.
Dispoziția lor este iritabilă, instabilă, impulsivă, reactivă și au un sentiment foarte puternic de goliciune sau de vid interior. De asemenea, pot experimenta și simptome disociative severe (episoade micro-psihotice) în care pierd contactul cu realitatea.
Persoanele borderline se supără ușor, au dificultăți în a-și controla mânia, și se auto-sabotează renunțând la un loc de muncă bun sau la o relație sănătoasă.
Tulburarea de personalitate histrionică
Persoanele care se confruntă cu această tulburarea au nevoia constantă de a se afla în centrul atenției. Se simt foarte inconfortabil când sunt ignorați sau nu au atenția celor din jur.
Persoanele cu această tulburare dau adeseori impresia că sunt “sufletul petrecerii” și au un comportament provocator pentru a se asigura că toți ochii sunt ațintiți pe ele.
Sunt sensibile peste măsură la critică, caută mereu aprobarea celorlalți, își schimbă des opiniile în funcție de oamenii cu care interacționează și simt nevoia de a-i distra pe ceilalți. Sunt teatrale, au o reală problemă în a menține relații de lungă durată, starea de spirit li se schimbă foarte repede și sunt intolerante.
Tratament
De obicei, persoanele care caută ajutor fie din proprie inițiativă, fie la îndemnul celor din jur ajung să controleze o bună parte din simptomele ce le dau viața peste cap.
În cazul copiilor, părinții sunt cei care pot observa un tipar neobișnuit la cel mic, mai ales când perfomanțele școlare scad sau când au comportamente atipice. Psihoterapia este în acest caz cel mai bun tratament, mai ales când se intervine din timp.
Psihoterapia ajută foarte tare și în cazul adulților, alături de medicația potrivită. Este cazul anumitor tulburări de personalitate precum cea histrionică în care pacientul nu simte că ar avea nevoie de psihoterapie, astfel că refuză orice fel de colaborare.
Tratamentul medicamentos mai este indicat și în cazul în care în cadrul unei tulburări pacientul dezvoltă și anxietate și depresie. Este necesară tratarea acestor afecțiuni pentru a putea ține în frâu simptomele unei tulburări de personalitate.
Desigur, spriinul familiei și celor dragi este primordial. Este important să avem răbdare cu o persoană care se confruntă cu o astfel de tulburare, să încercăm să nu judecăm, să abordăm situația cu calm și compasiune, să aflăm ce le declansează crizele.
De asemenea, este necesar să stabilim reguli și norme clare, să ne spunem opinia răspicat și să îndemnăm persoanele care se confruntă cu o tulburare către ajutorul unui specialist.
În final, nu trebuie să uităm să avem grijă de noi înșine înainte de a putea avea grijă de altcineva.